Religioasă dar nemântuită

O tânără ce terminase studiile universitare, primise un post bun de profesoară, într=un oraș mare. Ea era prezentabilă, foarte drăguță la înfățișare si bună la suflet. Părinții erau oameni credincioși și i-au dat o bună creștere, Într-o zi, în noua localitate, a întâlnit un credincios care a căutat să-i vorbească despre mântuirea sufletului ei. Ea a zâmbit și i-a spus că ea a crescut în familie creștină, că a frecventat mereu biserica și că mai mulți ani a fost chiar învățătoare de școală duminicală la clasa copiilor. Totuși, din vorbele ei el a constatat că ea are doar o spoială de religie, dar nu cunoaște mântuirea și nu se bucură de ea. Atunci, a început să-i vorbească de recunoașterea păcătoșeniei, de importanța unei zile, când păcătosul se întoarce la Dumnezeu și primește harul mântuirii, iar Duhul Sfânt face lucrarea nașterii din nou, cum viața devine cu totul schimbată, o schimbare de fond în gusturi, în dorințe, și cum urmează o strânsă părtășie între cel mântuit și Mântuitorul său. În timp ce-i vorbea, pe fața ei se putea citi o uimire, toate acestea erau lucruri noi pentru ea. Ea nu le avea, nu le-a experimentat niciodată. Avea o religie, dar nu avea mântuirea. Cu multă răbdare cel credincios a ajutat-o să primească mântuirea prin credință personală în Domnul Isus.
Ai tu mântuirea sau și tu ai doar o religie?

("Mai multă lumină" de Petru Popovici)