Visul

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine. Paşii se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă: una a mea, cealaltă a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezenta o zi din viaţa mea. M-am oprit ca să privesc în urmă şi am văzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare, dar am observat că în anumite locuri, în loc de două urme, nu mai era decât una singură. Ce surpriză! Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă, corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei mele: zile de nelinişte şi de rea voinţă, zile de egoism sau proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat… zile în care şi eu fusesem de nesuportat. Şi atunci întorcandu-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproşez:
”Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?”
Iar Domnul mi-a răspuns:
”Dragul meu, zilele în care n-ai văzut decât o singură urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care te-am purtat pe braţe…” (By Anonim)