Visul

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine. Paşii se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă: una a mea, cealaltă a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezenta o zi din viaţa mea. M-am oprit ca să privesc în urmă şi am văzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare, dar am observat că în anumite locuri, în loc de două urme, nu mai era decât una singură. Ce surpriză! Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă, corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei mele: zile de nelinişte şi de rea voinţă, zile de egoism sau proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat… zile în care şi eu fusesem de nesuportat. Şi atunci întorcandu-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproşez:
”Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?”
Iar Domnul mi-a răspuns:
”Dragul meu, zilele în care n-ai văzut decât o singură urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care te-am purtat pe braţe…” (By Anonim)

Un Îndemn ....

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. "

Este cea de a doua poruncă şi este foarte importantă. Să o analizăm şi să ne dăm seama de ce putem face nu pentru noi ci pentru alte persoane în aşa mod încât să iubim pe aproapele nostru. Încearcă să fii mai bun cu toată lumea, încearcă să îţi faci prieteni, un om înţelept spunea: "Ca să ai prieteni trebuie să asculţi mai mult decât să vorbeşti, caută lucruri comune decât să cauţi diferenţe, nu contează religie, bani, credinţă."

Caută să ajuţi pe oricine indiferent de aceste lucruri, caută să ajuţi pe aproapele tău şi sunt sigur că o să ai surprize plăcute şi prin asta o să slăveşti şi pe Dumnezeu. Prin asta poţi să devii o lumină, încearcă să încurajezi oameni, încearcă să faci complimente, fă fapte bune sunt sigur că o să îţi faci foarte mulţi prieteni. Nu căuta doar prieteni din aceeaşi clasă socială, pentru că nu aceasta este calea Domnului.

Cum spun şi sfintele scripturi:

"46.Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragostenumai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel_

48. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit."

( Matei 5: 46-48)

Ultimele cuvinte ale unor oameni celebri:

Unul din cele mai mari mistere ale vietii, este moartea, iar În ultimele clipe oamenii sunt cuprinși de sinceritate.

Ultimele cuvinte ale unor oameni celebri:

Probabil nu este nimic mai expresiv decât mărturia unui muribund. Chiar şi mincinoşii recunosc în aceste clipe adevărul. O privire pe patul morţii dovedeşte adesea mai mult decât marile cuvinte şi lucruri din timpul vieţii. În momentul în care oamenii se văd în faţa morţii, îşi pierd masca şi devin ei înşişi. Unii trebuie să recunoască faptul că au construit pe nisip, că s-au dedicat unei iluzii şi au păşit pe urmele unei mari minciuni. Scriitorul Aldous Huxley în prefaţa la cartea sa "Frumoasa lume nouă" arată că toate lucrurile ar trebui judecate ca şi cum le-ai privi de pe patul de moarte. Biblia spune: "Învaţă-ne să ne amintim că va trebui să murim, ca să devenim înţelepţi" (Ps.90:12).



VOLTAIRE, celebrul batjocoritor, a avut un sfârşit îngrozitor. Infirmiera care îl îngrijea a spus: "Pentru toţi banii Europei nu vreau să mai văd un necredincios murind!" El a strigat toată noaptea după iertare.

DAVID HUME, ateul, a strigat: "Sunt în flăcări!" Disperarea sa constituia o imagine groaznică.

HEINRICH HEINE, marele ironic, s-a pocăit mai târziu. Spre sfârşitul vieţii sale a mai scris poezia: "Distrusă este vechea liră pe stânca numită Hristos! Lira cea strunită de duhul rău pentru serbarea păcătoasă. Lira cea care trezea revolta, cânta îndoiala, batjocura şi decăderea. O Doamne... O Doamne, eu îngenunchez înaintea Ta, iartă, iartă-mi cântarea mea!"



Despre NAPOLEON a mărturisit medicul său: "Împăratul muri singur şi părăsit. Lupta sa cu moartea fu îngrozitoare."

CEZARE BORGIA, un om de stat: "M-am îngrijit de toate lucrurile în timpul vieţii mele, numai de moarte nu, şi acum trebuie să mor cu totul nepregătit."

TALLEYRAND, ministru francez: "Eu îndur chinurile celor pierduţi."

CAROL AL IX-LEA, regele Franţei: "Eu sunt pierdut, o recunosc limpede."

MAZARIN, cardinal al Franţei: "Suflete, ce se va alege din tine?"

HOBBES, un filosof englez: "Eu stau în faţa unui salt înfiorător în întuneric."

SIR THOMAS SCOTT, a fost preşedinte al Parlamentului britanic: "Până în clipa de faţă n-am crezut că există nici Dumnezeu, nici iad. Acum ştiu şi simt că există amândouă, şi eu sunt dat pradă pieirii prin judecata dreaptă a Celui Atotputernic."

GOETHE, cel mai mare poet german: "Mai multă lumină!"

NIETSCHE, un filozof german, considerat de unii drept cel mai mare exponent al ateismului, a murit nebun. La 16 ani a scris unui prieten despre Iisus: "Ştiu că dacă nu Îl găsesc, nu voi primi răspuns la viaţa mea." Iar la sfârşitul vieţii a spus: "Vai de cel ce nu are patrie."

LENIN a murit cu minţile întunecate. El a cerut iertare meselor şi scaunelor pentru păcatele sale. Tineretul revoluţionar de astăzi va protesta cu tărie că acest lucru nu este în nici un caz adevărat. Ar fi chiar prea penibil să recunoască că zeul a milioane de oameni s-a compromis pe sine atât de deschis.

ZINOVIEV, preşedintele Internaţionalei Comuniste, ucis de Stalin: "Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu!"

IAGODA, şeful Poliţiei Secrete ruse: "Trebuie să existe un Dumnezeu. El mă pedepseşte pentru păcatele mele".

IAROSLAVSKI, preşedintele Mişcării Ateiste Internaţionale: "Vă rog, ardeţi toate cărţile mele. Priviţi pe Cel Sfânt! El mă aşteaptă de mult timp: El este aici."

ISUS HRISTOS: "S-a împlinit!"

Voltaire, David Hume şi alţii ar fi râs sau ar fi luat cu siguranţă în batjocură dacă li s-ar fi explicat în timpul vieţii lor că fără Iisus ar fi pierduţi pentru veşnicie. Cu toate acestea au trebuit să recunoască în final că Biblia are dreptate când spune: "Omului îi este dat să moară o singură dată, apoi urmează judecata" (Evrei 9:27). Cum vei muri tu? Va fi şi pentru tine prea târziu? Care vor fi ultimile tale cuvinte? Gândeşte la aceasta...

Drag cititorule, trebuie să ţi-o spun, chiar de o vei accepta sau nu: Fără Isus, fără iertarea păcatelor tale prin sângele Său, vei fi pierdut. Şi anume, vei fi pierdut, dinaintea unui Dumnezeu Sfânt, într-un mod absolut, total şi veşnic. Dacă tu crezi că prin moarte se va sfârşi totul vei fi unul dintre cei mai înşelaţi oameni. Există doar unul care te poate salva: ISUS HRISTOS. Oare crezi într-adevăr că oamenii citaţi înainte au jucat doar o comedie la sfârşitul vieţii lor? Fără a avea pace cu Dumnezeu moartea rămâne o realitate îngrozitoare, dinaintea căreia fuge întreaga omenire. Nimeni nu vrea să audă de ea, o elimină din conştiinţa sa. Însă crezi şi tu că tactica struţului este o soluţie înţeleaptă?

Un chinez comunist care a pledat pentru execuţia multor creştini a venit la un predicator şi a spus: "Am văzut pe mulţi dintre voi murind. Creştinii mor într-un fel deosebit. Care este oare secretul vostru?"

Vrei şi tu să-l cunoşti? Dacă vei veni cu inima ta la Iisus Hristos şi vei vrea cu adevărat să ai pace cu Dumnezeu, atunci poţi rosti această rugăciune:

"Doamne Iisuse, Te rog, iartă-mi întreaga vină şi păcatul meu, revolta mea şi viaţa mea egoistă. Îţi mulţumesc că ai murit pentru mine şi că ai plătit cu sângele Tău preţul pentru păcatele mele. Te rog, vino acum în viaţa mea. Îţi deschid inima şi Te rog să fii de acum Domnul meu. Îţi mulţumesc că mă asculţi şi mă primeşti".

Nu are importanţă felul de exprimare, ci starea inimii tale. Îndrăzneşte. Iisus spune: "Cine vine la Mine, pe acela nu-l voi izgoni afară." Numai Iisus a luat puterea morţii.

Tu poţi trece cu siguranţă şi cu un zâmbet peste aceasta şi să izgoneşti din gândirea ta ceea ce tocmai ai citit, însă în felul acesta nu vei putea fugi din faţa morţii. Ce vei face atunci? "Doamne, spune-mi care este sfârşitul meu, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt. Iată, timpul vieţii mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de sigur s-ar ţine!" (Ps.39:5-6). De aceea spune profetul Amos: "Pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Dumnezeul tău!"

Trei drumuri prin biserică ce nu duc in cer …

Drumul de la maternitate la biserica pentru botezul unui prunc.

În toată scriptura lui Dumnezeu se vorbeşte despre botezul omului adult care poate decide asupra botezului şi nu se vorbeşte despre copii care au fost botezaţi de biserică. Cel mai puternic este exemplul Domnului Isus Hristos care a fost botezat la 30 de ani, Mântuitorul Însuşi mergând la Iordan pentru a primi botezul lui Ioan. Nu există creştinare împotriva propriei voinţe, pentru că am văzut mii de cazuri de oameni atei botezaţi în biserica tradiţională la varsta copilăriei care în viaţa lor de maturitate s-au întors cu spatele la Dumnezeu nerecunoscându-l ca şi Creator.

Drumul de acasa la biserică pentru oficierea casătoriei.

Slujba de binecuvântare a unei căsnicii de către un preot sau pastor creştin nu duce în cer pe niciunul dintre miri, nici pe mireasă nici pe mire. Este o taină a unirii pe care trebuie să o facă Dumnezeu, şi s-o binecuvânteze un slujitor al lui Dumnezeu din biserică, dar Slujba de binecuvântare şi drumul până la biserică nu te duce în cer. Te vei întreba cum aşa? În Cuvântul lui Dumnezeu este scris că Isus este calea, adevărul şi viaţa, uşa prin care se poate intra în cer, aşadar uşa şi calea spre cer nu este drumul la biserică şi nici slujba pe care o asculţi, ci răspunsul sufletului tău la ceea ce primeşti din partea lui Dumnezeu. De-alungul istoriei sunt miliarde de oameni care s-au pierdut la a intra în cer greşind înţelegerea lucrurilor.

Drumul de la morga la biserica.

Obligatoriu la sfarsitul drumulului pe acest pamant omul ajunge in biserica pentru ultima slujba daca nu este ateu. Gresit spus ultima slujba, deoarece ultima slujba este cea pe care ai auzit-o cu urechile tale si ai respins-o sau ai primit-o in inima ta. Daca esti mort atunci inseamna ca nu mai auzi niciun cuvant din toata slujba. Ultimul drum pentru iertarea sufletului prin slujba bisericeasca cu tine in cosciug nu te duce in cer, de fapt nu mai are nici-o putere spirituala asupra ta, ci numai asupra celor care asculta si iau seama sa se pocaiasca de pacatele lor. Vad oamenii ca viata este doar un abur care trece ca floarea campului, ca o vara este viata mea si a ta, doar un anotimp avem la dispozitie sa ne alegem viitorul, in cer sau in iad, fiecare decidem asupra vesiniciei noastre numai cat traim.

Cinci paşi minunaţi

Ne putem imagina viaţa noastră ca o lungă călătorie. Printr-o viaţă de păcat, noi ne îndepărtăm de Dumnezeu, dar când ne pocăim, ne întoarcem spre El. Pornim într-o direcţie nouă. Ne putem gândi la mântuire ca fiind 5 paşi importanţi. Să vedem care sunt aceşti paşi. Cu ajutorul lor, putem înţelege mai uşor ce înseamnă să-L primim pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal. Începeţi de jos în sus şi citiţi fiecare pas:

Să ne ocupăm de fiecare pas în parte şi să vedem ce semnificaţie are:
PASUL 1. Am păcătuit.
"Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Romani 3.23)

PASUL 2. Dumnezeu mă iubeste...
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3.16)

PASUL 3. Hristos a murit pentru mine.
"Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul, că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." (Romani 5.8)

PASUL 4. Îl primesc
"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." (Ioan 1.12)

PASUL 5. Am viaţa veşnică.
"Cine are pe Fiul are viaţa"(Viaţa veşnică)(1 Ioan 5.12).