Trei drumuri prin biserică ce nu duc in cer …

Drumul de la maternitate la biserica pentru botezul unui prunc.

În toată scriptura lui Dumnezeu se vorbeşte despre botezul omului adult care poate decide asupra botezului şi nu se vorbeşte despre copii care au fost botezaţi de biserică. Cel mai puternic este exemplul Domnului Isus Hristos care a fost botezat la 30 de ani, Mântuitorul Însuşi mergând la Iordan pentru a primi botezul lui Ioan. Nu există creştinare împotriva propriei voinţe, pentru că am văzut mii de cazuri de oameni atei botezaţi în biserica tradiţională la varsta copilăriei care în viaţa lor de maturitate s-au întors cu spatele la Dumnezeu nerecunoscându-l ca şi Creator.

Drumul de acasa la biserică pentru oficierea casătoriei.

Slujba de binecuvântare a unei căsnicii de către un preot sau pastor creştin nu duce în cer pe niciunul dintre miri, nici pe mireasă nici pe mire. Este o taină a unirii pe care trebuie să o facă Dumnezeu, şi s-o binecuvânteze un slujitor al lui Dumnezeu din biserică, dar Slujba de binecuvântare şi drumul până la biserică nu te duce în cer. Te vei întreba cum aşa? În Cuvântul lui Dumnezeu este scris că Isus este calea, adevărul şi viaţa, uşa prin care se poate intra în cer, aşadar uşa şi calea spre cer nu este drumul la biserică şi nici slujba pe care o asculţi, ci răspunsul sufletului tău la ceea ce primeşti din partea lui Dumnezeu. De-alungul istoriei sunt miliarde de oameni care s-au pierdut la a intra în cer greşind înţelegerea lucrurilor.

Drumul de la morga la biserica.

Obligatoriu la sfarsitul drumulului pe acest pamant omul ajunge in biserica pentru ultima slujba daca nu este ateu. Gresit spus ultima slujba, deoarece ultima slujba este cea pe care ai auzit-o cu urechile tale si ai respins-o sau ai primit-o in inima ta. Daca esti mort atunci inseamna ca nu mai auzi niciun cuvant din toata slujba. Ultimul drum pentru iertarea sufletului prin slujba bisericeasca cu tine in cosciug nu te duce in cer, de fapt nu mai are nici-o putere spirituala asupra ta, ci numai asupra celor care asculta si iau seama sa se pocaiasca de pacatele lor. Vad oamenii ca viata este doar un abur care trece ca floarea campului, ca o vara este viata mea si a ta, doar un anotimp avem la dispozitie sa ne alegem viitorul, in cer sau in iad, fiecare decidem asupra vesiniciei noastre numai cat traim.